Dumitru Mălin, Din volumul "Amurgul pur şi simplu", în pregătire

Cald

Cum să fie primăvară în februarie
Şi cum să roiască femeile tinere ca viespile
pe bulevardele mari sau pe străzile mici,
femeile tinere în bluze îmbietoare şi-n decolteuri năvalnice
parcă uitând că iarna în sine-i netrecătoare
iar oamenii mor şi de cald şi de frig
cum să fie primăvară în februarie ?

Cum de-n spitale medicii ucid în loc să vindece
Conştiinţele lor sunt în buzunarul halatului
Şi-n portmoneul celui bolnav
Doar afară soarele se dă pe gratis
Viaţa se împarte pe gratis tuturor
Deşi soarele n-are halat
Şi nu a depus jurământ să-ncălzească şi iarna…

Cum de-s încă naiv până la vârsta aceasta
Şi-mi pun întrebări despre lucruri atât de fireşti
În timp ce sirenele ambulanţelor şuieră în continuare
Şi aceasta-i pentru unii frumoasa muzică ce se aude-n oraş
Iar se vor sătura bine buzunarele hulpave
Şi vor flămânzi până la epuizare cele subţiri
Căci pe gratis nimeni nu trăieşte şi nimeni nu moare
Până şi vaietul cel mai şoptit costă o groază de bani…


E criză economică, e criză politică,
E criză morală, e criză de suflete
Avem doar trupuri grele şi pline de nevoi
Avem reforme şi cure de slăbire
Şi bănci cu duiumul, dar şi mai multe farmacii
Iar peste toate vine primăvara încă din februarie
Soarele se împărtăşeşte pe gratis la toţi
deşi n-are halat şi nu a depus jurământ
dar uite că el încălzeşte şi vindecă până şi iarna.












Valori


A murit un sportiv oarecare
Tânăr ce-i drept şi cu muşchii zvâcnind de splendori
L-a înjunghiat un netrebnic într-o ţară vecină
Şi era gata să se declare doliu naţional.

Ce valori formidabile promovează poporul meu, doamne,
Poporul de televizoare şi conducătorii lui de carton
Şi-n vremea asta bugetul pentru cercetare e-n comă de pib
Iar mincinosul buget pentru educaţie geme de greaţă.

În vremea aceasta, sau nu prea demult,
Au murit Octavian Paler şi Grigore Vieru
Au murit doctori în ştiinţe, actori, cântăreţi şi poeţi
Iar poporul meu de televizoare şi măşti de carton
Le-a întors nepăsător spatele,
În câteva ore nimeni n-a mai pomenit nimic despre ei!

Ce valori formidabile promovează poporul meu, doamne,
Căci nu de creiere are nevoie ţara asta ca să iasă din criza-i veşnică,
Ci de muşchi
Josnicele măşti de carton n-au nevoie de creiere
Şi nici mulţimile cărora Borges le-a spus
„Fotbalul este popular pentru că şi prostia este populară”.

Decât să se dezbată scumpirea pâinii şi scăderea pensiilor
Decât să se urle clipă de clipă: de ce ne-aţi minţit?
E preferabil să se inventeze în fiecare minut glorii naţionale
Să se savureze violuri şi crime transmise în direct la televizor
Ce valori formidabile promovează poporul meu, doamne !











Gol


A venit dimineaţa pe deasupra pădurii
mi-a atins pielea moale şi oasele
mi s-a aşezat pe ochi ca o pânză de păianjen lipicioasă
a coborât înspre inimă cu privirile ei îngheţate
dar acolo erai tu ferecată.

A venit amiaza prin zăpada zemoasă
mi-a atins pielea moale şi oasele
mi-a intrat în carne ca o baionetă de alamă zimţată
a urcat înspre ochi cu unghiile ei ascuţite ca acele
dar acolo erai tu ferecată.

A venit amurgul pe deasupra zăpezii
şi prin pădurea zemoasă
mi-a atins pielea moale şi oasele
s-a întors către sânge ca un glonţ de jăratic albastru
a poposit lângă suflet cu degetele lui transpirate
dar acolo erai tu ferecată.

A venit noaptea prin pielea-mi zemoasă
Prin oasele-mi moi, subţiate
mi-a intrat în ochi cu ghearele ei ascuţite ca acele
mi s-a aşezat peste suflet ca o pânză de păianjen lipicioasă
a urcat înspre inimă cu palmele ei îngheţate
a cutreierat peste tot prin făptura-mi neîncuiată
dar nu te-a găsit nicăieri
ca şi cum n-ai fi fost viaţa mea niciodată.

















Euro



Democraţie, numele tău este euro
Case de schimb şi bănci jefuite de hoţi de la hoţi
Bani furaţi ce se mută dintr-un buzunar necinstit în altul
Vieţi îndoielnice terminate degeaba
Doar ca să poată ecranele măcina mai departe
Doar ca să poată mulţimile râgâi lângă iesle
Anesteziate de prim temps-uri şi news-uri alert.

Tomberoane hrănitoare scormonite prin intersecţii
Cartiere de locuinţe din carton
Cu celofan în loc de geamuri şi uşi
Într-o parte a oraşului
Iar în cealaltă vile opulente şi dogoritoare
Cuiburi de şerpi cu blazoane politice
Şi încrengături de minciuni rafinate.

Şcoli în care profesorii predau geometria umilinţei
În care elevii fumează la uşile claselor,
Aleargă haotic şi se amuză
Jucând orice rol
În care sexul şi muzica razna
Coboară din maşinile strălucitoare
Sfidând ochelarii apatici şi jerpelitele haine de domn.

Democraţie, numele tău este euro
Este politică în beneficiul jafului nelimitat
Este aroganţă, cinism şi incultură
Case de schimb şi bănci jefuite de hoţi de la hoţi
Vieţi îndoielnice trăite şi terminate degeaba
Democraţie numele tău este euro.

Marunt si stins

M-am luat cu prezentul şi cu întâmplările

Am căzut încă o dată în capcana nimicului

Biruitor

M-am uitat în oglindă doar bărbierindu-mă

Atunci când oricum mi-e urât să mă văd.

Am uitat de bucuria ninsorii şi de farmecul frigului

De iarna sfioasă ce-mi fuge şi azi din priviri

Inima mea, ceas bătrân, rotunjind amăgirile

A zorit înspre mâine-poimâine, săltând.

Dar ce să fac dacă-s om cu speranţă şi dragoste

Dacă-s os de furnică şi suflet de greiere mut

Cum să-mi opresc fericirea la marginea câmpului

Şi cu bulgări bătând-o

S-o întreb de-i e cald sau i-e frig?

Ce să fac dacă-s om cu speranţă şi dragoste

Şi cu ochi disperaţi ce se uită întruna la timp

Cum să nu ştiu că sfârşi-se-vor până şi iernile

Iar primăverile-verile pot sări peste mine oricând?

Am uitat de bucuria ninsorii şi de farmecul frigului

Mi-am uitat fericirea cosită la margini de câmp

Am căzut în capcana nimicului biruitor

Vrerile mele de furnică nevolnică

Se pierd pe cărarea măruntului

Iar glasul de greiere negru se stinge din dragoste blând.

Dumitru Mălin