Viaţa durează din zori în amurg

nouă ne trebuie case şi drumuri şi nori
măcinăm făină
ne odihnim
mergem în sudul fierbinte al dragostei
şi toate astea ţin foarte mult
ţin toată viaţa
dar viaţa nu durează decât din zori în amurg
din zori în amurg
şi se stinge odată cu soarele
odată cu soarele printre răcori
doar bucuriile noastre molipsitoare
regenerându-se necontenit
şi amintirile
domoale ruine tristeţi boltite
văgăuni trandafirii
în care fumegă vântul
şi speranţele strigă prin somn
dar cine s-audă
mai jos zace scândura spaimei
arşiţa ei dinspre noi