nici o buruiană vindecătoare
nu există pentru tristeţea timpului
care se vede părăsit de mine
lăsat baltă în şerpuirea asta de vieţi
pe coasta învăpăiată şi îngust cabrată
a nedumeririi
ca un salt de tigru
care-ţi linge memoria
întinerindu-te
dar tu ştii că aici totu-i plin
că deasupra petrecerii creşte limpede moartea
chiar şi-n jocul copiilor râde tare şi ea
cu sărutul iernatic
peste gură se surpă
grea precum plumbul împleticit
mă ghemuiesc
mă îngrop lângă steaua sărată
lebădă de cenuşă osândă umedă
ciulin ţintuit
pe bătăile inimii
mut şi străin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu