M-am luat cu prezentul şi cu întâmplările
Am căzut încă o dată în capcana nimicului
Biruitor
M-am uitat în oglindă doar bărbierindu-mă
Atunci când oricum mi-e urât să mă văd.
Am uitat de bucuria ninsorii şi de farmecul frigului
De iarna sfioasă ce-mi fuge şi azi din priviri
Inima mea, ceas bătrân, rotunjind amăgirile
A zorit înspre mâine-poimâine, săltând.
Dar ce să fac dacă-s om cu speranţă şi dragoste
Dacă-s os de furnică şi suflet de greiere mut
Cum să-mi opresc fericirea la marginea câmpului
Şi cu bulgări bătând-o
S-o întreb de-i e cald sau i-e frig?
Ce să fac dacă-s om cu speranţă şi dragoste
Şi cu ochi disperaţi ce se uită întruna la timp
Cum să nu ştiu că sfârşi-se-vor până şi iernile
Iar primăverile-verile pot sări peste mine oricând?
Am uitat de bucuria ninsorii şi de farmecul frigului
Mi-am uitat fericirea cosită la margini de câmp
Am căzut în capcana nimicului biruitor
Vrerile mele de furnică nevolnică
Se pierd pe cărarea măruntului
Iar glasul de greiere negru se stinge din dragoste blând.
Dumitru Mălin
Un comentariu:
...Sfinte Dumitre mucenice mare
De înaltă ascultare învrednicit
Du rugăciunea aşterne-o-I la picioare
Domnului altar de mulţămire s-a meşteşugit...
Slutari de la Bucerdea Granoasa, domnule profesor!
Nu am putut uita frumoasa recitare libera din creatiile proprii la Eminescu prezent, trecut si viitor...
Va astptam anual cu drag!
http://mihaitarnaveanu.blogspot.com/
TREZVIE
de Mihai Tarnaveanu
Să fi pe-acel îngust drumeag
Biblic chemându-se Cale
Pe subt cascade verticale
Vei trece demn al vieţii prag
Independenţa mergerii-nainte
O văz cum nu ţine de mine
Nu ţine, vezi bine, nici de tine
De cele lumeşti nu e pendinte
Se prăbuş fortuite toate
De stâncă, de paie, turnuri de-oricare babiloniene
O iau devale ca a iernii-nmuiate troiene
Când omenimea nici nu se socoate
Vei trece demn al Vieţii acela prag
Pe subt cascade pure verticale
Chemându-se-n Scripture Sfinte Cale
De iei doar seama: îngust e-acel drumeag!
Coşlariu,
11/12 Decembrie 2009.
Trimiteți un comentariu