Noaptea

Noaptea la ora 3 şi 31
Mă gândesc s-o iau de la capăt
Ieşind pe terasă să folosesc polizorul frigului
Pentru a-mi bărbieri somnul de pe faţă
Şi de pe mâini
Să mă duc până la fântâna arteziană din curte
Să-i dau drumul să susure până va surzi
Cu tălpile roşii prin noaptea verde
Cu spatele tânăr şi pieptul încărunţit
Să-mi caut speranţele absente din iarbă
Să-mi caut norocul ăla chior
Pe care l-am risipit
Din cauza numărului prea mare de sticle goale
Adunate pe raftul din beci
Stând acolo şi orăcăind pe marginea vinului
Ca nişte broaşte evlavioase…

Noaptea la ora 3 şi 31
Mă gândesc să-mi retrăiesc soarta
Să mă nasc din nou
Să luminez precum un licurici prin şcoala primară
Şi gimnazială
Să-mi cositoresc la biografie liceul şi facultatea
Să mă însor cu o fată frumoasă şi răbdătoare
Atât de răbdătoare
Încât aş fi schimbat-o mereu
Cu alte câteva sute
La fel de frumoase şi răbdătoare ca ea
Să am un copil în adidaşi şi blugi
Dar musai doar unul (ştiţi nenumăratele avorturi)
Şi musai în adidaşi şi blugi
Iar când le-aş fi avut pe toate
Când aş fi pus mâna pe absolut tot
Să îmbătrânesc precum un struţ negru
În împărăţia pământului necruţător
Apoi noaptea la ora 3 şi 31
Să scriu poeme întremătoare
Despre prea multele amurguri
Pe care le-am adunat la căpătâiul meu
Şi care acum zac pur şi simplu acolo
Ca nişte suspine-ndelung repetate…