Decembrie

Iarăşi au fost despărţite jumătăţile nopţii
s-a sfârtecat întunericul
şi s-a desgolit luna ca o muieruşcă neruşinată
aruncată afară în ger
trec prin decembrie
ca printr-un sat părăsit
vârsta mi-o spun doar în gând
nu îndrăznesc s-o arăt la lumină
nu îmi mai trebuie paşi
drum nu-mi mai trebuie-n faţă
m-am resemnat să trăiesc fără-orizont sub privire
astăzi în braţe mi-a fost falsa momeală şireată
crezi că nu ştiu cum slujea şarpelui mărului morţii
crezi că nu ştiu cum mustea grea de lăptoasele-nfrângeri
cele pe care le-adun la căpătâiu-mi, ah iat-o!

M-am resemnat să culeg
doar frunze de gând îngheţate
şi să amân cât mai mult ora în care voi pierde
până şi gramul de vis
c-aş mai ajunge vreodată
să-ntineresc amăgiri şi aşteptări şi speranţe…