De ce tot noi?

De ce tot noi în crize şi-n dezastre
În tot ce e scumpire şi declin
Chiar nu se poate-n vremea vieţii noastre
S-avem şi noi un an de bine plin?

Căci voi pe noi de prin cinzeci încoace
Cu pâine pe cartelă ne hrăniţi
Şi n-am zis niciodată nu ne place
Am stat la coadă paşnici şi smeriţi ?

Strigat-am „ura” cât cuprinde-naltul
Eu la bătut din palme eram as
Poeme-am scris slăvind ca nimeni altul
Pe cel ce ne ducea spre parastas

Am fost fruntaş pe ramura minciună
Şi-încă mai port pe buze râia-i grea
Un clopot roşu-n inimă-mi răsună
În tot ce-nseamnă tinereţea mea

Şi de-ar fost iubirea cartelată
La coadă aş mai sta până şi-acum
Că-s învăţat să-mi spună „altădată”
Ori căutaţi alături, peste drum…

Că-s învăţat să rabd ca-ntr-o Sahară
Să spun că-i bine când e cel mai rău
Dar parcă-aş întreba a câta oară
De ce tot noi întruna şi mereu?

De ce tot noi în crize şi-n dezastre
În tot ce e scumpire şi declin
Chiar nu se poate-n vremea vieţii noastre
S-avem şi noi un an de bine plin?