Lui Nicolae Drăgan
Nu de suferinţe moare poetul
Ci de bucuriile prea mari
De frumuseţe şi de nădejde
Fiindu-i îngerii lui lăutari
De dorul de prieteni moare poetul
De dorul de oameni şi cărţi
Şi parc-ar vrea să îşi ceară iertare
Că încă mai are întregi nişte părţi.
Poetul moare dând autografe
Aşa-i îngheaţă ultimul cuvânt
Aşa-şi sfârşeşte poemul vieţii
Fericit şi-mpăcat că se-aude cântând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu