Refuz

E miezul nopţii. Nu mă tem de tine
Cameră albă care m-ai ucis
Când, mai la Nord, pădurea de ruine
Curge pe râul milei ca-ntr-un vis.

Iar tu eşti tot absentă. La mansardă
Se-ntorc din Spanii neamuri fel de fel
Lumina stăruiă-n perdea să ardă
Din becul chior şi gălbejit şi chel.

Nu te aştept decât până să ţipe
Minutele din ceasul solitar
Şi-un Indian din sânge ca din pipe
Să-mi soarbă nicotina de cleştar…

Dar se aud ecouri desluşite
Şi smoala de pe câmp se taie greu
De-aceea înot atent printre cuţite
Să nu-l trezesc vâslind pe Dumnezeu

Simţind că moartea-i undeva pe-afară
Şi-ar vrea să intre cu pantofi tăcuţi
Voi încuia şi geamul la cămară
Şi-n podul casei voi urca recruţi.

E miezul nopţii. Latră-n geamuri ploaia
Nebune cucuvăi se-adună-n cer
Să nu mai vii de-acum căci vorba aia
Când nu mai pot spera eu nu mai sper.