Absenţii vorbesc spun minciuni aiurează

iarăşi seară
iarăşi noapte
iarăşi zi
îţi numeri duminicile rămase tefere
din bătălia cea grea cu amurgul
te-ntorci pe drumul cu semne
până la casa de aer a copilăriei
şi-acolo
în pridvorul absenţei ori în curtea ţipătului
rostogoleşti amintirile sinucigaşe
înveţi primăverile cu picioare de gheaţă
să fie fierbinţi şi-apoi blânde
atârni despărţirile de cuierul negru din ultima margine
mă vezi mă auzi mă cunoşti adiere-a pustiului
privighetoare de tremur fulger oprit tresărire

cad lilieci din caleştile lunii pe streşini
şi-absenţii vorbesc spun minciuni aiurează
lada cu vieţi părăsită căruntă aşteaptă
să treacă seara
să vină noaptea
să-şi bea cucuta steaua primejdioasă