Călătorie sub norii de piatră

o singură aripă
pe partea istovită-a amurgului
şi mâna însângerată plină de spini
lipită de funia clopotului
care vesteşte bucuria unei înmormântări
ţie încă nedestinată

în rest
tinereţe de unde
şi dragoste cum
când paşte la capăt târziul
despărţitorul hotarelor
şi-al vieţii viclene
pe care o urci în cuibarul de aer
al clipelor

în rest
cucereşti frica o botezi cu curaj
ca pe-o victorie nemeritată
măsori distanţa dintre suspine
polizezi dinţii umbrei
speli gleznele frigului
înfloreşti în uitare
strivindu-ţi aripa
de norii de piatră